Importanța utilizării corecte a limbii române în vorbirea cotidiană

Dr. Mihaela Vasile

Aș dori să abordez astăzi un subiect sensibil: utilizarea limbii române în vorbirea curentă. De ce aleg acest subiect? Pentru că, din păcate, sunt martora zilnică a unor exprimări greșite, cuvinte folosite în sensuri necorespunzătoare și a unor expresii și locuțiuni argotice. Ceea ce mă preocupă în mod deosebit este faptul că aceste erori lingvistice sunt frecvent auzite în mass-media, inclusiv la televizor, influențând limbajul tinerilor, mai ales..

Aceste greșeli de limbaj, întâlnite tot mai des, nu doar că afectează calitatea comunicării, dar contribuie și la răspândirea unor forme incorecte de exprimare în vorbirea cotidiană, mai ales a tinerilor.

Iată câteva exemple frecvent întâlnite de folosire a termenilor din argou sau a locuțiunilor de acest tip:

• „A locui în chirie” este greșit, corect fiind „a locui cu chirie”. Expresia greșită provine dintr-o confuzie a prepozițiilor „în” și „cu”, iar utilizarea ei poate da impresia de imprecizie și lipsă de rigurozitate în exprimare.
• „A da cu subsemnatul” este o formă incorectă, de argou, care înlocuiește corectul „a declara”. Folosirea expresiei „a da cu subsemnatul” face referire, într-un mod nepotrivit, la un act administrativ sau legal, fără a fi termenul exact și precis pentru ceea ce se dorește a fi comunicat.
• „A se risca” este o utilizare incorectă a verbului, deoarece „a risca” nu este un verb reflexiv. În limba română, „a risca” este un verb tranzitiv, care nu necesită pronumele reflexiv „se” pentru a transmite sensul corect. Verbul „a risca” înseamnă „a expune la un pericol” sau „a face ceva care implică un anumit grad de pericol sau incertitudine”. De exemplu: „El a riscat totul pentru un vis.” Nu este nevoie de „se” în această propoziție, pentru că verbul nu indică o acțiune reflexivă, adică nu se întoarce asupra subiectului. Folosirea greșită a formei „a se risca” sugerează o acțiune reflexivă, ceea ce este incorect. În limba română, „a se risca” ar suna ca și cum subiectul și-ar provoca singur un risc, ceea ce nu este sensul dorit. De exemplu, „M-am riscat” este un mod incorect de a spune că „am riscat”. Formele corecte sunt: „am riscat”, „el a riscat” și așa mai departe. Astfel, este important să ne exprimăm corect și să folosim verbul „a risca” fără pronumele reflexiv „se”, pentru a păstra corectitudinea și claritatea limbii române
• Un alt exemplu frecvent întâlnit este utilizarea expresiei „a sălta” în loc de „a aresta” sau „a reține”. Această formulare este un regionalism sau o influență a limbajului cotidian care, deși poate părea familiară, este imprecisă în contextul juridic. „A sălta” este folosit, adesea, pentru a desemna acțiunea de a reține sau a aresta o persoană, dar este important să știm că termenul corect și oficial este „a aresta” atunci când ne referim la privarea de libertate a unei persoane în baza unui mandat sau a unei decizii legale. De asemenea, „a reține” este utilizat atunci când o persoană este luată în custodie pe o perioadă scurtă, pentru a fi verificată sau pentru a i se pune întrebări. Înlocuirea acestor termeni cu „a sălta” poate duce la confuzie și la o mai slabă înțelegere a procesului legal, motiv pentru care este important să ne exprimăm corect, mai ales atunci când discutăm despre proceduri legale.
• Expresia „a da pe spate” este o formulare colocvială, folosită adesea în sensul de „a rămâne uimit” sau „a fi impresionat”. Deși este un mod mai informal de a exprima uimirea sau mirarea, ea este destul de populară, mai ales în emisiunile sportive sau în contextul discuțiilor entuziaste. De exemplu, când cineva spune „M-a dat pe spate performanța acelei echipe”, înseamnă că acea performanță a fost deosebit de impresionantă. Totuși, în limbajul standard, expresia corectă și mai formală ar fi „a rămâne uimit” sau „a fi impresionat”, care sunt mult mai potrivite pentru un context mai serios sau pentru o comunicare mai clară. În plus, în contexte oficiale sau academice, termenii „a impresiona” sau „a lăsa fără cuvinte” sunt mai adecvați decât „a da pe spate”. Astfel, deși expresia este larg întâlnită, mai ales în vorbirea curentă sau în emisiunile de divertisment, este important să fim atenți la alegerea cuvintelor în funcție de contextul în care ne aflăm.
• Exprimarea „a se râde” este o utilizare incorectă, a verbului „a râde”. Este important să păstrăm corectitudinea în exprimare, folosind verbul „a râde” fără pronumele reflexiv „se”, pentru a respecta normele limbii române.

Aceste abateri de la corectitudinea lingvistică pot părea inofensive sau chiar familiare, dar, pe termen lung, ele pot afecta nu doar percepția limbii, ci și claritatea și înțelegerea mesajelor transmise.

În concluzie, utilizarea corectă a limbii române, evitând expresiile incorecte și argoul nejustificat, este esențială nu doar pentru menținerea unui nivel înalt de educație lingvistică, dar și pentru asigurarea unei comunicări clare și precise în orice domeniu al vieții sociale. Fiecare dintre noi are responsabilitatea de a contribui la păstrarea și promovarea corectitudinii limbii române în vorbirea cotidiană.